Infern

           Putin peste fumul zarilor, mainiile mi-au fugit catre infinit.Cautam sa aflu zgarcenia simplelor trairi ale frazelor lungi ingandurate, incarcate cu spuma colorala a cuvintelor...grabita sa nu ma pierd am mers mai departe alergand peste pietre frante si peste pasul urletelor fara voie...si am continuat sa merg intr-o viteza uluitoare, peste cosurile fumegande ale bisericilor reci si fara viata pentru a ma indrepta spre tine, spre norul patrunzator imbracat in tamaia apusului speriat ca piere.Am ajuns la soarele care fugea cu sireturile desfacute peste crestele muntilor..am fugit cu el si il strigam de departe..caci in urma lui lasa zile umede si triste, albe si rosii, galbene, albastre si cum vroia el sugrumate cu mireasma pierzaniei...am ajuns la tine in casa pe care o stiam patata de dragoste si de ura , de strigate pribegi, de neputintza, in casa pe care curg lacrimi de mir trufas si acru...am vrut sa intru dar in usa cojita de lama timpului, am desoperit un infern continuu cu urlete de durere in care nu te-am gasit caci erai in nepasarea zilei de maine cu gandurile dulci indreptate in zare....

                                                                                           By MEftemie ©